Privit din exterior, s-ar putea spune că îmi declar un comportament obsesiv faţă de persoanele pe care, le-am memorat într-un flashback blurat, cândva, în timp şi pe care, sacadat, le-am ataşat într-un unghi ascuţit al sufletului meu. Da, am sufletul în colţuri şi aşa reuşesc să mi-l aduc aminte. Se irită, des, la atingeri.
luni, 8 februarie 2010
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)









0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu